Alifie magica

Ati auzit vreodata de faimoasa (cel putin in zona mea:)) alifie pentru tratarea arsurilor????
Este vorba despre o reteta straveche, transmisa din generatie in generatie, extrem de eficienta pentru orice fel de arsura, care vindeca ranile aproape fara a lasa semne ori cicatrice. Cand eram mica, era o singura femeie in oras care stia sa o prepare, se numea Ioana, insa toti o numeau baba Ioana :). Era extrem de cautata: veneau oameni necajiti din toate colturile tarii si cumparau magica potiune care ii vindeca. Majoritatea celor care au apelat la aceasta metoda s-au vindecat fara urme, iar cei la care alifia nu a mers au recunoscut ca nu au folosit-o asa cum au fost invatati, adica impreuna cu tuica preparata in casa, curata.
Mama mea, fiind asistenta, ii facea adesea tratamente injectabile, iar baba Ioana a vrut sa o rasplateasca intr-un fel, asa ca a invatat-o sa prepare aceasta alifie. De ce scriu asta pe blog? Pentru ca am trait o experienta care mi-a reconfirmat, pentru a nu stiu cata oara, cat de buna este aceasta alifie si cati oameni pot fi ajutati folosind-o. Acum cateva zile (mai precis miercuri) am venit de la mare. Am ajuns mai devreme cu o zi pentru ca minunea mea de fetita, din neatentie, a cazut , s-a lovit de o bordura de ciment si si-a ranit barba destul de rau. Rana era adanca si cam de 1,5 cm/3-4 mm. Sotul a incercat sa ma convinga sa mergem cu ea la spital sa-i sutureze rana, insa urletele de spaima ale copilului meu m-au determint, desi cu inima indoita, sa o pansez eu cu bitter suedez si alifie de catina (asta aveam la noi pentru situatii de urgenta). A doua zi, vazand ca rana arata bine si nu parea sa se intample nimic rau, am renuntat de tot la ideea de a merge la medic, insa, pentru linistea mea sufleteasca, am mers la farmacie sa-i iau totusi un unguent cu antibiotic. Farmacista mi-a dat baneocin, insa mi-a zis ca ea are mai mare incredere in bitterul suedez, si ca ar trebui sa-i pun in continuare. O singura noapte i-am lasat baneocin pe rana, insa cand i-am schimbat pansamentul, m-am speriat: incepuse sa capete o culoare inchisa, cumva grena si o deranja foarte tare, aproape nu mai putea sa deschida gurita. Atunci i-am pus iar bitter si catina, ne-am facut bagajele si am pornit spre casa. Am vorbit cu mama la telefon si mi-a spus ca as putea incerca sa-i pun alifie de arsura pe rana, in combinatie cu bitterul la care nu eram dispusa sa renunt. Cum am ajuns acasa, mama mi-a adus un borcanel cu alifie si am pansat-o. Dimineata, nu-mi venea sa-mi cred ochilor: rana se inchisese atat de frumos, culoarea redevenise trandafirie, iar eu am inceput sa topai de fericire prin toata casa. Acum, dupa cateva zile de cand folosesc acest tratament, rana s-a micsorat extrem de mult, este curata, arata bine si sunt convinsa ca nici macar nu-i va ramane vreun semn.
Atunci mi-a venit ideea: de ce sa nu o ajut pe mama sa comercializeze aceasta alifie, la scara mica, bineinteles, si sa ajut in acelasi timp oameni disperati care ar avea nevoie de acest tratament miraculos???? Cand mi-am intrebat mama (care nu este deloc o persoana instarita, si cu reducerile astea de salariu, nu o duc nici ea, nici tatal meu, deloc bine) ce parere are despre ideea mea geniala, mi-a spus ca ea nu vrea s-o vanda, ca intotdeauna a cerut celor care i-au solicitat aceasta alifie o sticla de ulei si doar pretul celorlalte ingrediente, ca nu vrea sa se imbogateasca din asta, ca stie ca nu poate ajuta oamenii in alt mod, si acesta este singurul ei fel de a face bine pe lume:):):). Atunci mi-am amintit de ce-mi iubesc mama atat de mult: pentru bunatatea ei dusa pana la extrema (bine, nu doar pentru asta, insa e una dintre multele ei calitati, chiar cea care o defineste). Chiar daca asta ar putea fi o modalitate sa-si completeze veniturile, nu i se pare moral sa o faca !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Mi-a spus asa: ”daca cineva are nevoie de alifie, spune-i ca il voi ajuta”. Simplu.
Sper sa nu aveti nevoie, dragele mele, insa daca este cineva in aceasta situatie, dispus sa incerce acest tratament alternativ, aici ma gasiti. :):):)